INVESTIGATII IMAGISTICE ALE APARATULUI RESPIRATOR





Radioscopia toracica


Tehnica de imagerie medicala; examinare vizuala a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care strabat acel corp; préfix radio- (du latin radius: «rayon»), si sufix, -scope (du grec ancien σκοπέω, skopéô : «observer »).

Poate precede celelalte metode radiologice, dar a pierdut mult din utilizare datorita performantelor diagnostice furnizate de celelalte investigatii imagistice. In prezent scopia toracica este folosita doar in serviciile de radiologie care nu au in dotare aparatura performanta.

Doza de raze X necesara explorarii este mare si ca atare investigatia poate fi grefata de reactii secundare. Singurul avantaj al radioscopiei toracice este observarea componentelor cutiei toracice in dinamica, fara cliseu radiografic.

Radioscopia este o explorare imagistica care permite vizualizarea pe un ecran fluorescent

a imaginii produse de radiatiile X prin utilizarea unui amplificator de imagine.


Wilhelm Rontgen a descoperit in 1895 capacitatea razelor X de a traversa corpurile.


Protectia pacientului:


- Evitarea examenelor inutile

- Limitarea campului de iradiere in zona utila

- Verificari periodice ale aparatelor, din punct de vedere al calitatii

- Atentie! Femei-perioada fertila (protejarea uterului cu sorturi de plumb) si sarcina (C.I.)

Proiectia personalului medical:

- Distanta fata de aparat, in spatele ecranului de sticla cu plumb





Radiografia toracica


Ofera informatii despre cutia toracica si continutul acesteia, in special inima si

plamanii.

Scheletul (coastele, sternul, coloana vertebrala) absoarbe o cantitate mare de raze X si ca atare apare opac, in timp ce arborele traheobronsic fiind plin cu aer absoarbe o cantitate mica de raze X si apare transparent. Filmul radiologic permite vizualizarea unor detalii care nu pot fi reperate scopic si prin stocare in filmoteca poate servi drept termen de comparatie in explorarile ulterioare.


Pozitii de examinare:


- Antero-posterioara (A-P) sau postero-anterioara (P-A)

- Oblica anterioara stanga (OAS)

- Oblica anterioara dreapta (OAD)

- Profil


Radiografia toracica este una dintre cele mai frecvente explorari imagistice din practica

medicala. Este efectuata in scop explorator, in prezenta unei afectiuni pulmonare (pneumonie, bronhopneumonie, pleurezie, pneumotorax, etc.) sau in cazul unei afectiuni sistemice cu rasunet pulmonar (metastaze pulmonare). Este de asemeni efectuata in scop de screening, ca si examen medical la incadrare sau periodic. Se pot efectua si radiografii de control, de urmarire a evolutiei bolii sub tratament (dupa efectuarea drenajului pleural, antibioticoterapiei, etc).

Efectuarea radiografiei toracice nu impune o pregatire speciala, ci necesita consimtamantul informat si indepartarea obiectelor radioopace (nasturi, margele, inele) pentru a nu creea confuzie in interpretarea imaginii.


Asistentul medical insoteste pacientul in serviciul de radiologie si inmaneaza medicului radiolog foaia de observatie a pacientului in care medicul curant a indicat tipul investigatiei imagistice (Expl.: radiografie toracica Fata+Profil, in ortostatism sau decubit dorsal daca starea pacientului nu permite pozitia de ortostatism).

Asistentul medical ajuta pacientul sa se dezbrace.

Pacientul este lasat singur in camera de expunere. Pentru copiii mici exista hamuri in care sunt suspendati in momentul expunerii pentru a evita iradierea asistentului medical sau mamei.

La gravida in primul trimestru de sarcina se C.I. explorarea imagistica cu raze X, cu toate ca se considera ca doza mica de raxe X si regiunea expusa nu ar afecta dezvoltarea intrauterina.


Examenul se realizeaza in apnee dupa inspir profund, cu mainele asezate pe sold si coatele aduse inainte fara a ridica umerii. Pacientii sunt dezbracati pana la talie. In timp ce se face radiografia, pacientul sta in picioare, cu pieptul lipit de placa aparatului.

Pacientul sta nemiscat in timp ce se face radiografia pentru a nu genera o imagine neclara.

Cliseele sunt developate in camera obscura, iar protocolul radiologic este consemnat in F.O.

sub semnatura si parafa medicului radiolog.

Pe radiografie se noteaza numele, prenumele pacientului, varsta, data efectuarii examenului

radiologic. Pentru citirea corecta a radiografiei este necesar sa se indice printr-un marker de

obicei radioopac, partea dreapta a filmului.

Materiale de radioprotectie utilizate sunt: sorturile cu plumb, gulerele cervicale cu plumb (protectia timusului la copii, a tiroidei)(fig.28) si dispozitivele de protectie a ovarelor si testiculelor


In Occident este reglementata expunerea la raze X, fiecare pacient avand o Fisa de dozimetrie, in care sunt trecute explorarile radiologice efectuate si cantitatea de raze X acumulata. In tara noastra se aplica acest mod de cuantificare , partial, din 2007.

Radigrafia toracica se efectueaza in serviciul de imagistica cu ajutorul apartului Rontgen clasic static sau de ultima generatie, digital. Exista de asemeni si aparate mobile de radiologie care permit efectuarea investigatiei la patul pacientului sau direct in blocul operator.


Un rezultat superior imagistic si-n timp scurt (nu necesita timp pentru developare film si sunt

eliminate si artefactele) ofera aparatele de radiologie digitala. Iradierea in acest caz este minima deoarece dispun de un sistem de filtrare raze X. Imaginile sunt stocate si arhivate pe CD.

- Metoda radiologica neinvaziva prin care se obtin cu ajutorul razei X imagini-sectiuni

transversale de organ

- Permite vizualizarea unor leziuni care nu se evidentiaza prin radiografie toracica

- Scop diagnostic si evolutia bolii

- Consta in baleierea unui emitator de raze X de sus in jos pe intreaga suprafata de

examinat; ulterior se practica aceeasi tehnica prin deplasarea pacientului cu ajutorul unei

mese mobile de radiologie

- Se obtin sectiuni succesive ale toracelui

- Durata: 15-30 min

- Reconstituirea imaginilor spatiale ale organului investigat este realizata prin prelucrarea

datelor pe calculator; se pot imprima pe film radiografic sub forma de mici clisee (Fig.36)

CT poate fi:

1. Nativa, fara substanta de contrast

2. Cu substanta de contrast, care se injecteaza I.V., de obicei pe baza de iod,

radioopaca la raza X

- Cand se efectueaza cu substanta de contrast, pacientul este testat din punct de vedere al

sensibilitatii la iod; testarea functiei renale anterior utilizarii substantei de contrast este de

asemeni absolut necesara

- Necesita dotare, cheltuieli materiale mai mari, deci investigatie mai scumpa decat

radiografia toracica si cu iradiere mai mare

- Nu se efectueaza la gravide

- Angiocardiopneumografie


Angiografia





Este investigatia angiografica consta in punerea in evidenta, cu ajutorul unei substante de contrast si a razelor X, a vaselor de sange dintr-un anumit segment al corpului.

Investigatia este importanta pentru stabilirea cat mai exacta a diagnosticului si alegerea unui

tratament optim.

Pentru efectuarea unei angiografii este necesar ca pacientul sa fie internat in spital. In dimineata investigatiei pacientul va fi proaspat spalat si cu parul din zona inghinala ras.


Pacientul, imbracat in haine de spital, va fi dus in laboratorul de angiografie, in care

conditiile de igiena sunt similare unei sali de chirurgie.


Injectare in vena periferica, de obicei vena femurala, de substanta de contrast iodata, care ajunge in cordul drept si artera pulmonara; cateterismul inimii drepte cu posibilitatea masurarii

presiunii in artera pulmonara (angiocardiopneumografie). In caz de suspiciune de embolie pulmonara, opacifiere si tromboliza in situu, deci radiologie interventionala.


Arterele bronsice au originea in aorta descendenta. Injectarea de substanta radioopaca

permite evidentierea de angioame pulmonare; cateterism stang prin artera femurala.

Tratamentul prescris de catre medicul clinician (cu exceptia medicatiei anticoagulante) nu se intrerupe.

Investigatia angiografica in scop diagnostic dureaza in medie 20–30 minute. In acest timp

pacientul este constient si sta intins pe masa angiografica. Calea de abord arterial cel mai des

folosita este cea a arterei femurale drepte (la nivelul coapsei), unde se realizeaza o anestezie

locala cu xilina. Aceasta investigatie nu este dureroasa. Daca se decide interventia in scop

terapeutic, durata investigatiei se prelungeste.


Dupa terminarea investigatiei se va aplica un pansament compresiv pe care pacientul nu-l scoate pana a doua zi dimineata. Daca pansamentul se afla la nivelul coapsei (abord femural) timp de 12 ore nu are voie sa coboare din pat si nici sa indoaie piciorul respectiv. In caz contrar este posibila formarea unui hematom local. Pentru abordul brahial pacientul nu va indoi mana timp de 4 ore. Repausul la pat nu este obligatoriu.


Investigatia angiografica este o tehnica invaziva, complexa, ce implica si unele riscuri putin

probabile: reactii adverse la substanta de contrast, tulburari de ritm, complicatii mecanice,

hematom local.


Scintigrafia pulmonara




Explorarea functionala (circulatia si ventilatia) cu radioizotopi injectati vascular sau pe cale pulmonara, prin aerosoli; izotopi radioactivi cu afinitate selectiva pentru organul sau tesutul examinat. Repartitia topografica a radioactivitatii este inregistrata pe hartie cu ajutorul unui detector. Detectorul este fix (camera de scintilatie) sau mobil (sonda).

• Krypton si Xénon pentru scintigrafie de ventilatie, pacient in decubit dorsal; la pacientii astmatici se administreaza un bronhodilatator anterior

- Tecnetiu pentru scintigrafie de perfuzie, pe albumina umana, deci atentie la riscul infectios

- Zona neperfuzata, dar ventilata=embolie pulmonara

- Este indicata si ca bilant preoperator pulmonar (chirurgie pulmonara), insuficienta

pulmonara cronica, localizare corp strain prin inhalare la copii.


Scintilatie = emisie de particule in procesul de dezintegrare a unui element radioactiv.

Scintigrafia se practica in serviciul de Medicina Nucleara, autorizat sa utilizeze produse radioactive de uz uman. Examenul dureaza 30-60 min; incepe la 5 min de la administrarea i.v.,

cu pacientul in decubit dorsal.


C.I. la femei gravide.


Femeile care alapteaza suspenda acest lucru 24 ore dupa aceasta

investigatie.

Radioelementele utilizate au o durata de viata foarte scurta.

Se recomanda lichide in cantitate crescuta dupa examen in vederea eliminarii rapide a trasorului; se recomnda de asemeni evitarea contactului timp de 24 ore cu femei gravide, copii si informarea personalului din aeroport daca deplasarea se face cu mijloace aeriene.

Nu se utilizeaza substante de contrast iodate deci, fara riscuri la alergici, diabetici.


IRM (Imagistica prin Rezonanta Magnetica)





Utilizeaza camp magnetic creat de un electromagnet si de unde electomagnetice, cu obtinerea de imagini 2D si 3 D. Nu e necesara pregatire deosebita. Se utilizeaza un tub cu latime de 60 cm si lungime de 2 m. Pacientul este asezat in decubit dorsal pe o masa mobila care culiseaza in interiorul tubului. O antena plasata in dreptul regiunii de examinat trimite undele electromagnetice care permit obtinerea imaginilor.

Emisia de unde determina zgomot si ca atare se pot folosi antifoane.

Examenul este contraindicat la persoanele care sufera de clustrofobie si la cei cu pace-maker

cardiac, tije, suruburi metalice, proteze, etc. Nu trebuie sa aiba asupra sa obiecte metalice, carduri bancare, cartele de telefon, deoarece exista riscul demagnetizarii.

Se poate utiliza substanta de contrast pe baza de gadolinium tratata cu chelatori in vederea

reducerii efectelor toxice. Testarea functiei renale anterior utilizarii substantei de contrast este absolut necesara si C.I. alimentatia la san timp de 24 ore dupa gadolinium. Pacientul pe durata investigatiei trebuie sa stea nemiscat.


Contact:  psinutritie@gmail.com

Abonare: 

  • White Facebook Icon

© 2020 by stirimedicale.eu